Furtuni de sentimente...navalnice trairi..

luni, 30 august 2010

E un 'rau' necesar...


Te-ai intrebat vreodata cum arata un suflet in genunchi?!...uita-te la mine si imi vei vedea sufletul tarandu-se spre iesirea din inima ta...uita-te la tine si-n fata iti va aparea aceasi tulburatoare ipostaza a sufletului tau,de aceasta data.Vrem amandoi sa uitam,nu stim sa facem fata unei presiuni infioratoare care apasa asupra noastra in aceste clipe si ...alegem sa plecam;macar de-am alerga incat sa nu ne ajungem iar unul pe celalat,incat sa nu ne auzim regretul,nevoia de ceva din partea celuilalt-nu-pentru ca intram iar in jocul pierzaniei iar odata cu trecerea timpului miza creste,sentimentele navalesc fara sa le intereseze ce va urma. Cum poti spune ca uiti in doua saptamani?!...ca uitam intr-un timp atat de scurt;nu uitam niciodata.In inima mea am urme de tine,cum sa incep sa te uit?Sa-ti uit mana dreapta,apoi ochii si continuand sa reusesc sa nu-mi mai amintesc de tine?..nici gand,nu este deloc usoara uitarea dar cine a spus ca este?Aaa,tu!Tu?!Iti spui cu voce tare,te minti dar stii ca nu ma poti minti...eu sunt tu insuti mai mult decat sunt eu insami..Pot doar sa ma resemnez,sa inteleg,sa ma linsitesc,sa te ocolesc si sa-mi aleg un drum paralel cu al tau,parasindu-l pe cel 'al nostru'.Imi ramane insa amintirea sarutului tau si alintul tau care s-a transformat intr-o adevarata familie de cuvinte.Cine se va gandi sa-mi mai zica asa,sa ma alinte asa,sa ma atinga asa?..Urmatorul o va face insa in maniera lui de a iubi,de a ma simti..si cat mai este pana atunci...Acum,insa e randul tau:iarta-ma,pastreaza-ma iar apoi uita-ma!Cred ca ar fi inutil sa intoarcem capul,e bine sa credem ca avem toate socotelile incheiate si sa facem ca macar sfarsitul sa fie unul cinstit.Poate ma mint,poate te-astept,poate-mi doresc dar stiu ca amandoi avem motive sa uitam,sa ne motivam,sa ne ghidam dupa ratiune caci dragostea si pasiunea ne-au coplesit.. Vreau sa nu te urasc,vreau sa nu-mi ciopartesc iubirea....nu-mi doresc sa o contabilizez;daca as face asta oricum ar iesi ca te-am iubit si totusi cat de mult te-as mai fi iubit daca nu te-as fi stiut atat de bine...atat de rau,defapt.Imi voi linge ranile cand voi fi doar eu cu mine si va trece,asta vreau sa cred acum,imi doresc sa fiu puternica si sa ma mint,mintindu-te...chiar daca stiu ca n-am sa-i pot porunci inimii mele sa-si controleze bataile atunci cand te voi vedea,atunci cand ma vei vedea...Nu regretam,poate ne pare rau dar stim ca nu e corect sa ne spunem unul altuia:'M-ai dezamagit' pentru ca este responsabilitatea noastra ce credem,simtim,gandim!Dar tu pleci si tu-mi ramai...Iar eu plec si eu-ti raman...

duminică, 22 august 2010

Ce mult te-am iubit...


Versurile apartin lui Mihai Constantinescu;melodia este cantata de catre Anastasia Lazariuc.In mod normal,s-ar crede ca imi contureaza starea actuala de spirit;gresit;imi descrie poate starea pe care am avut-o de atatea ori,insa!Si poate starea imediat urmatoare a ceea ce simt acum....





I
Daca am sa-ti spun
Ca la tine eu, nu ma mai gandesc
Sa stii ca mint.
Daca am sa-ti spun
Intr-o buna zi,
Ca nu mi-e dor de tine
Mint.
Daca am sa-ti spun
Ca de-atatea nopti, nu te mai visez
Sa stii ca mint.
Daca-ti spun orice
Toate sunt minciuni
Insa nu mint atunci cand spun:

Refren:
Cat de mult eu te-am iubit
Cand te-am lasat atunci sa pleci,
Desi prin viata mea stiam
Ca n-ai sa mai treci.
Cat de mult eu te-am iubit
Cand usa-n urma ta s-a-nchis
Iar lumea mea s-a destramat
Si-a murit un vis

II
Daca am sa-ti spun
Ca nu te-am iertat
Si ca te-am uitat
Sa stii ca mint
Mint si cand iti spun, ca nu te mai vreau
Insa nu mint atunci cand spun:

Refren:
Cat de mult eu te-am iubit
Cand te-am lasat atunci sa pleci,
Desi prin viata mea stiam
Ca n-ai sa mai treci.
Cat de mult eu te-am iubit
Cand usa-n urma ta s-a-nchis
Iar lumea mea s-a destramat
Si a murit un vis.

Cat de mult eu te-am iubit
Cand usa-n urma ta s-a-nchis
Iar lumea mea s-a destramat
Si a murit un vis.

Iar lumea mea s-a destramat
Si a murit un vis.

Si a murit un vïs.

joi, 19 august 2010

Look vs personalitate

Am sa incerc sa tratez aceasta chestiune~look vs personalitate ~din perspective diferite,depotriva subiective si obiective,incercand sa echilibrez balanta conceptiilor privind aceasta dilematica problema.
Termenul 'look' provine din lb engleza si inseamna 'infatisare','aspect fizic';de cealalta parte prin lexemul 'personalitate' intelegem acel ansamblu de trăsături morale sau/si intelectuale prin care se individualizeaza o persoană; felul propriu de a fi al cuiva.
De multe ori ni s-a intamplat(ma autoinclud)sa judecam o persoana dupa asa-zis-ul look al acesteia;daca impresia a fost multumitoare pentru analizator,iar daca subiectul mai este si de sex feminin...restul e prea putin important in momentul respectiv.Intr-un timp indelungat sau de ce nu,chiar scurt parerea ajunge sa fie imbunatatita;iar acum intra in joc personalitatea;sau din contra, are loc constientizarea unui adevar.
N-as putea afirma cu siguranta cum ca look-ul este cel mai important;poate nici personalitatea.Si daca nu indraznesc,o fac pentru ca poate si eu acord o oarecare importanta acestui 'look'.Vreau insa sa-mi acord votul personalitatii adica eternului,durabilitatii,frumusetii interioare si nu unei infatisari limitate de timp si factori externi.N-am sa inteleg niciodata cum e sa iubesti o masca,o etapa,o parte dintr-un intreg.Pentru mine e tot sau nimic;totusi accept 'totul' pe bucatele...uneori se intampla sa primesc ceva mai mult decat ma astept si ma simt coplesita,alteori mult mai putin si ma simt dezamagita.
In societatea in care traim,ceilalti judeca mai mult decat admira,decat apreciaza...iar fizicul,look-ul este prima victima,fiind 'inhatat' din cap pana-n picioare.Insa,daca vrei poti vedea dincolo de acest aspect...te vei trezi venerandu-ti iubita dimineata,atunci cand nu poarta nici o masca,somnoroasa dupa putinele ore dormite.Look-ul ei,aflat si asa intr-o continua schimbare,pierde teren in fata personalitatii,a sentimentelor.Aceasta 'procesiune' i se intampla oricui,ajunge sa faca parte din noi si sa aseze lucrurile intr-o lumina ce iti inunda sufletul;sau,cel putin,asa ar trebui.
Consider ca ar putea fi posibila o combinatie intre look si personalitate,intre concret si abstract,contingent si transcendent.Asta presupune o admiratie sincera a frumosului exteriorizat dar si constientizarea frumusetilor ascunse,trairilor interioare,individualizarii in sine.Procentele le stabileste fiecare,in functie de ceea ce conteaza pentru el/ea,insa daca optezi pentru ceva etern,acesta nu va disparea niciodata.

MORALA: 'Cand un om se priveste prea mult pe sine,ajunge sa nu mai stie care ii este chipul si care masca'.(Pio Baroja)

luni, 16 august 2010

O discutie cu mine despre mine...




Spune-mi ceva despre tine:Am aparut in aceasta lume fara sa fiu intrebata daca vreau,daca voi sti sa ma adaptez.Mi s-a dat o 'misiune' pe care trebuie sa o indeplinesc in favoarea mea,in principiu;am fost plasata intr-un timp prin care doar eu trec,el(timpul) ramane.---> "Vreau după acestea pe acest pământ Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt, Acum observ cât e de greu, Să vă arăt că eu sunt eu."(A.Paunescu)
Cum esti tu? Sunt capasarea Phoenix,de fiecare data cand mi se intampla cate o 'mica nenorocire',incerc si reusesc sa renasc din propria-mi cenusa.Fiecare om traieste aceasta experienta;putini insa o constientizeaza la acest nivel.
Ce institutie de invatamant ai terminat? Hmm..pai incepand cu gradinita si ajungand la facultate(momentan abia anul 1).
Descrie putin fericirea: Fericirea e o stare de implinire a spiritului dar care trebuie intretinuta mereu :|
Piesa ta preferata care descrie natura spiritului tau: Depinde mult de situatia in care ma aflu,de starea pe care o am....iubesc romantismul si-mi iubesc clipele instigate de acest 'feeling'.
Cum vezi tu povestea de dragoste dintre tine si omul iubit....si cat de importanta ti se pare? In primul rand nu as vorbi de perfectiune si cred ca ambii parteneri ar trebui sa vada in celalalt nu atat lucruri concrete,cat trairi,sentimente....N-ar trebui sa existe opozitia defect-calitate si nici compromis,orice ai face sa faci pt ca simti ca vrei..Iar importanta ei este,cu siguranta,de necontenit...Iubirea face miracole!:x
Ce calitati le dau valoare oamenilor? Bunatatea,mila crestina,altruismul,asumarea responsabilitatii,modestia.
Ce ai putea ierta si ce nu? As putea ierta cam orice,atat timp cat gestul meu are efecte benefice.
Crezi ca ai de ce sa fii mandra in viata? In mod normal,cred ca fiecare ar trebui sa fie mandru;viata nu e deloc usoara,trebuie insa sa razbim.
Ce scop ai stabilit in fata ta acum? Pai,in principiu,scopul suprem este legat de finalizarea faculatii;apoi calificare profesionala iar printre aceste interese bineinteles si unele personale,'parteneriale':D
Ce loc ocupa religia si credinta in viata ta? Cred ca religia e un concept care reuneste comunitati,individualizandu-le insa;in vreme ce credinta este de necontestat pentru ca toti credem in 'ceva', in EL.E o forta superioara impresionanta,impersonala ce ne tuteleaza existenta;ideea consta in faptul ca ortodocsii numesc forta D-zeu,musulmanii Allah,filozofii Marele Anonim-ea fiind singulara; iar eu sunt crestin-ortodoxa...
Ce ti-ar placea sa faci acum? Hmmm ce mi-ar placea sa fac acum:>?!(tu stii) As mai si rade,as dansa,as pleca de nebuna fara sa dau explicatii 'de ce?cum?cu cine?unde?etc'...as vrea sa ma intalnesc cu colegutele mele la un 'proiect' cum numai noi stim sa facem:D:))...
Cum a fost prima ta iubire?? Pai,cred ca a fost o iubire platonica,interiorizata,simtita intr-un fel cu care nu cred ca voi mai jongla poate niciodata :D
Cel mai oribil in viata este:...Sa-ti moara copilul sau sa nu poti avea copii.
Mancarea preferata:Nu sunt pretentioasa,chiar deloc....ador insa salata boef facuta de matusa mea,rulada de cascaval a nanei mele preferate si prajitura Caramel a mamei mele(inclusiv restul mancarurilor gatite de ea:D)
Locul preferat de tine in orasul natal: Nu cred sa fie un anume loc,ca acasa nu e nicaieri!..mi s-a intamplat de multe ori sa imi doresc sa fiu acasa macar pt cateva ore pentru ca simteam ca astfel ma pot incarca cu energie;totusi am in fata portii nu nuc batran,mult mai in varsta decat mine...de cand ma stiu e acolo,imi amintesc cu drag de magazinul inprovizat la umbra lui...ah,copilarie...
Ce inseamna singuratatea pentru tine? Cateodata am nevoie sa fiu singura,sa ma regasesc,sa fiu eu cu sinele meu insa nu trebuie sa dainuiasca aceasta stare de spirit pentru ca sunt dependenta de ceea ce inseamna 'om'.
Ca cine din oamenii celebri ti-ai dori sa fii?In societatea contemporana celebritatea presupune mass-media,extravaganta etc...Nu stiu,o admir pe d-na Roman din perspectiva profesionala si nu numai.Am ales asa deoarece,din anumite pct de vedere,telul poate fi atins ;;)
Ce nu-ti place la oameni? rautatea,invidia,duplicitatea....nu-mi plac,de asemenea,principiile eronate insa sustinute cu o tarie de caracter infioratoare.
Calitatea ta principala: Increderea in oameni...
Care sunt din punctul tau de vedere prietenii? Adevaratii prieteni sunt putini,ft putini...insa acestia sunt oamenii care au incredere in mine,care ma sustin,care ma ajuta,care ma sfatuiesc,care ma iubesc si ma apreciaza pentru ceea ce sunt cu adevarat,cei care nu ma forteaza sa port nici o masca.
Defectul tau principal:Increderea in oameni,naivitatea
Cum ti-ar placea sa fii in viitor?Ma consider o persoana clasica...am nevoie de iubire..de multa iubire,as vrea sa fiu implinita pe plan profesional,imi doresc o familie..as vrea sa fiu mult mai inteleapta decat sunt acum.
Scriitorii tai preferati:P.Coelho,J.Austen,L.Rebreanu,I.Vulpescu,M.Cartarescu
Ce calitati apreciezi la un barbat?Inteligenta,capacitatea de a simti femeia de langa el,de a-i recunoste si impartasi importanta,trairea,fiorul...nu multi au aceasta capacitate :|;multi insa sustin ideea.
Dar la femei? Inteligenta,frumusetea interioara,princiipii bine stabilite,aspectul fizic,modestia...
Ce urasti cel mai mult? Cred ca duplicitatea oamenilor;nici persoanele increzute nu-mi sunt pe plac :|
Cum ai dori sa-ti intalnesti batranetile? Lucida,trebuie sa stii sa vezi partea frumoasa a lucrurilor,ori a fi batran..a ajunge sa fii batran presupune anumite chestiuni.
Esti o optimista sau esti in tabara pesimistilor?Sunt optimista,cred ca aproximativ totul,desi totul e relativ,se poate implini,sunt visatoare...am si momente insa cand ma trezesc la realitatea iar aceasta nu e deloc binevoitoare cu mine.
Ce este important pentru tine la locul de munca? In principiu,interesul,apoi...parteneriatele ce se creaza in cadrul unei colectivitati.
Care este cel mai mare regret al tau? Eu nu am regrete,cel putin asta vreau sa cred...Consider ca am incercat sa aleg ce-am crezut ca e mai bine,am facut ce-am simtit ca trebuie sa fac in momentul respectiv chiar daca nu au fost cele mai inspirate alegeri.In fond,cred ca daca as lua viata de la capat de 10 ori,ar exista 10 interpretari,trairi diferite si 10 sfarsituri deloc asemanatoare :)
Ce intelegi tu prin 'aventura'? Risc,inedit,tumult,adrenalina,emotie si traire simtite 'pe fuga',goana...
In care cazuri ti-ai parasi iubitul,fara sa eziti? Spun,cu certitudine,ca am o capacitate de a ierta extraordinara,asta daca nu confund iertarea cu uitarea;mi se mai intampla.Cred ca atunci cand gestul tau este inteles si perceput cum trebuie,e bine sa ierti sau sa uiti..insa atunci cand nu te mai simti iubita,cand simti ca acel loc nu iti mai apartine(si nu in totalitate,doar ce vreau sa fie al meu,sa existe asa...restul e relativ,nu posedam) atunci...as pleca;capacitatea de a renunta la ceva in momentul in care trebuie sa faci asta este uluitoare si presupune intelepciune.
Ce ai schimba in tara ta? Hmmm,am sa spun ce nu-mi place la compatriotii mei:acea gresita ideea cum ca tara e de'cacao',cum ca'vai de tara noastra'...tara in sine,patria nu are de-aface cu mentalitatea celor ce o locuiesc,daca s-ar intelege asta atunci atitudinea ar fi cu totul alta si tara ar fi de 'vanilie' :D;)
Ce te supara la TV? Lipsa de interactivitate si discutiile interminabile pt tot felul de teme mai mult sau mai putin inutile,stupide,insipide..
Ai un slogan sau motto dupa care te conduci? Cred ca da...'Sunt ca pasarea PHOENIX~renasc din propria-mi cenusa' sau 'TREBUIE' sa fiu astfel....

"Viata este un joc dur si halucinant,viata inseamna salturi cu parasuta,inseamna risc,inseamna sa cazi si sa te ridici,inseamna alpinism,inseamna vointa de a ajunge in punctul tau cel mai inalt si a te simti nemultumit si nelinistit cand nu reusesti sa o faci."(P.Coelho~"Unsprezece minute"
























vineri, 6 august 2010

Astazi,imi e dor de tine...


Astazi,mai mult ca oricand,imi e dor de tine...Incerc sa-mi amintesc pasaje din trecut,sa-ti redescopar chipul pe care oricum nu l-am uitat.Stiu ca o existenta cladita pe amintiri este considerata a fi 'anulata' din perspectiva unei eventuale continuari intr-un viitor apropiat;stiu ca incercarile sunt urmate de esec,intr-un mod prea dur de a recepta situatia fiinta mea.Poate vreau sa cred ca sunt constienta si poate realizez cat de departe sunt de adevar.Nu pot sa-mi neg trairile,vibratiile la ceea ce inseamna 'EL',nu in fata propriei persoane.In ceea ce te priveste,ma voi darui tie doar pe jumatate...stiu ca voi trai clipe ce-mi vor inalta spiritul insa in timpul prin care vom trece amandoi imi voi pastra gandurile doar penru mine.Nu mai pot fi sigura,atat cat poate permite semnificatia 'concreta' a acestui cuvant,privind reltia noastra;si-mi pare rau!Stiu ca in clipa in care te voi vedea,nu-mi va pasa de nimic;stiu ca acest lucru se va intampla iar si iar...si mai stiu ca n-am sa regret niciodata..cum sa regreti ceva ce iti apartine,ceva ce face parte din tine?!
Imi e dor sa-mi urmaresti constant expresia fetei atunci cand sunt cu tine;sa ma alinti in acel mod in care doar tu stii sa o faci...sa ma saruti si sa ma inalti la cer..ah!cat imi e de dor;imi e dor chiar de momentele in care nu-mi spuneai ca ma iubesti dar imi aratai atat de mult,imi insuflai dorinta de a te descoperi si de a ma redescoperi alaturi de tine.
Astazi,mai mult ca oricand,imi e dor de tine si stiu!Si poate nu ai sa intelegi niciodata contopirea aceasta de dulce si amaruie dragoste nebuna,ah nebuna!Sunt momente in care nici eu nu o inteleg,momente in care nu vreau decat sa o traiesc si sa ma arunc in acest aparent vid,tesand iubire.
Astazi,mai mult ca oricand,imi e dor de tine....

joi, 5 august 2010

Un altfel de inceput...

Fiinta umana isi construieste existenta in jurul reperului ‘timp’ care se transforma in conceptul ‘devenirii’.'Spatiul’ contureaza habitatul omului,condamnandu-l(pe om) la o existenta lipsita de neprevazut si incitant.Condus de ratiune,logica si concret,fiinta umana isi este siesi suficienta iar conceptia pe care o are asupra vietii ii poate imbogati sau saraci spiritul in egala masura.

Omul ‘obisnuit’,comun se vrea a crede limitat~concluzie partial adevarata.Limita si-o impune fiecare,fie ca este vorba de un anumit domeniu,fie ca e vorba de ceea ce nu il intereseaza sau preocupa.Insa,o cunoastere absoluta nu poate fi posibila.In caz contrar,aceasta ar duce la dezechilibrul interior al fiintei si la stagnare.Mai mult,cunoasterea misterului absolut de catre om ar reprezenta o primejdie pentru Marele Anonim(D-zeul oamenilor comuni) a carui putere ar ramane fara obiect prin anularea atotputerniciei sale.E adevarat ca o forta suprema,impersonala ne guverneaza cumplita existenta.Factorul,in oarecare masura perturbator,este ca unii il numesc D-zeu,iar altii sa zicem Allah.Existenta acestui Mare Anonim(cum il numeste Blaga) nu poate fi negata,astfel cum ne-am putea explica existenta noastra in acest Univers?Cineva ne-a creat,poate cu un anume scop…Restul ,tot ce avem si tine de material este rezultatul ingenioasei minti omenesti.Intrebarile privind acest subiect sunt multe,reliefand nesiguranta omului ce devine,in cele din urma,o constanta.Fiinta umana trebuie sa accepte aceasta ‘Divinitate’(existenta ‘anonima’) ca explicatie la intrebarile pe care si le pune.Ce-i drept insa,explicatia e una vaga ce potenteaza misterul.

Concluzia ar fi ca omul are nevoie de acest ‘guvernator’ pentru a reusi sa aiba un asa zis ‘punct de plecare’,indiferent de numele pe care acesta il poarta sau de calitatea celui ce area aceasta nelamurire(om de stiinta vs om comun).

Atat filosofia,ca domeniu al stiintei,cat si religia ne indeamna,din perspective diferite,sa credem in acest concept si sa ne raportam umila existenta la acesta.Pledoaria privind existenta unei forte supreme considera obiectul(si anume,existenta) ‘despicat’ in doua parti:o parte ce se arata si o parte ce se ascunde.Cea din urma are ca scop potentarea misterului,adancirea si nu lamurirea lui.Motivul este pe cat se poate de simplu si relevant:revelatia constientizarii propriului destin se afla inlauntrul nostru,al fiecaruia.Astfel,se produce ILUMINAREA.